Viata in culori by Diana Moisii
Do what makes your heart happy!
Do what makes your heart happy! Visit a “Peştera”!
Peștera cea mai cunoscută din Masivul Bucegi, dar și cea mai importantă, este Peștera Ialomiței sau Peștera Regilor. Importanța ei își are rădăcinile în izvoarele istorice, arheologice, mitologice, geografice ale Antichității.
Așa debutează descrierea peșterii pe pagină oficială pesteraialomitei.ro . Descriere pompoasă și rigidă, ce invită la scepticism am gândit eu.
N-are cum să fie mai cunoscută și mai importantă decât “Peștera Muierii” am cugetat mai apoi. Dacă 100 de români ar fi chestionați pe această tema, “Peștera Muierii” s-ar plasa categoric pe poziția numărul 1 pe panoul prea cunoscutei emisiuni găzduite de prea simpaticul Cabral.
Trebuie să recunosc că am lansat nefondat această comparație în capul meu deoarece nu trecusem …”pragul” să-i spunem, nici unei peșteri dar nici celeilalte.
Pentru astfel de situații s-au inventat weekend-urile m-am gândit, asa ca haide sa mergem în aventura am căzut de comun acord cu ceilalți membrii ai familiei.
Drumul
De la Brașov la Sinaia o ora, de la Sinaia la Peștera încă o ora, cu o mică observație în ceea ce privește această a două parte a călătoriei : drumul trebuie abordat cu atenție sporită altfel există riscul de a parcă involuntar fie în valurile atrăgătoare ale lacului Bolboci, fie de-a dreptul în pădure. Traseul rutier este foarte îngust și presărat cu multe curbe, iar în anumite zone ce șerpuiesc în jurul lacului, asfaltul nu mai e unde trebuia să fie, s-a surpat în lac asemenea nisipului în clepsidră iar peștii din lacul Bolboci au acum propriul lor DN1.
Peisajul este însă impresionant : drumul străbate o pădure cu copaci înalți și semeți,culorile sunt vii și calde, imaginile interesante și captivante sunt afișate cu o claritate net superioară oricărui ecran 4K Oled Utra-HD.
Mai este o varianta de a ajunge la Peștera Ialomiței, cu telecabina din Bușteni până la Babele și mai departe tot cu telecabina până la Peștera.
În imediată apropiere a acestui amplasament vestit se regăsește o parcare amenajată unde își pot odihni caii putere aproximativ 30-40 de turiști. Aici am găsit fără probleme loc de parcare, ceea ce pentru mine a însemnat că excursia avea deja procentaj de reușită 50%.
Mănăstirea Peștera Ialomiței
De la parcare până la peștera, se străbate la pas de drumeție preț de aproximativ 15 minute o porțiune pitorească, pe parcursul căreia vizitatorul va simți cu siguranță necesitatea să facă uz de pixelii din dotare pentru a captura câteva imagini superbe.
Odată ajunși la gură peșterii, am fost întâmpinați de încă o priveliște respiratio-taietoare, căci în față noastră a apărut încadrată de stânci înalte și abrupte, Mănăstirea Peștera Ialomiței.
Informațiile găsite la față locului lămuresc faptul că această Mănăstire a fost ctitorită undeva în secolul al XVI-lea de către domnitorul Mihnea cel Rău și că în istoria ei de câteva secole această avea să fie mistuită de flăcări în repetate rânduri ( 4 la număr). Cei care își ridicau rugile arzătoare din acest lăcăș sfânt erau cel mai probabil credincioși înflăcărați , am riscat eu o afirmație necalculata.
Peștera Ialomiței
Se spune că încărcătura deosebită a acestor locuri i-a atras de-a lungul timpului atât pe daci, cât şi pe primii creştini, călugării, care se aflau în căutarea însingurării şi a unui loc de rugăciune departe de zgomotul lumii. Afirmație care mi s-a părut total credibilă de îndată ce m-am regăsit în acest cadru rupestru. Atmosfera din peștera este reconfortantă, mintea parcă se limpezește, suflul se reglează iar “stalactitele” încep să îți tremure ușor. De îndată ce intri în peștera și până în momentul în care ieși, energia care te învăluie parcă eliberează din greutățile acumulate și îți sugerează că ai dobândit acces la super-puteri.Străbați cele câteva camere impresionante uitând pe alocuri să respiri, urci sutele de scări că și cum ai urcă doar treptele de la intrarea în casă scării.
La intrarea în peștera sunt puse la dispoziția vizitatorului căști de protecție, semn că traseul nu urmează să fie asemenea unei plimbări în parc. Articol vestimentar inutil am gândit noi, neanticipand că în scurt timp unul dintre noi urmă să se aleagă cu un cucui de formă unei mici și simpatice stalagmite. Eram interesat mai degrabă de un costum ignifug având în minte istoria neprietenoasă și încinsă a lăcașului nostru de cult.
Peștera se străbate dus-întors în aproximativ 1 ora, iar la tot pasul sunt amplasate boxe deghizate în pietre vorbitoare care au rolul să îți ofere informații interesante în ceea ce privește istoria peșterii și vizitatorii ei de-alungul timpului. Afli că Marele Decebal, Zeul Zamolxis și Sfântul Andrei au respirat același aer cu un indice de umezeală de 85-100% pe care vizitatorul îl respiră acum. Iată că a venit acum și rândul “Corporatistului” Daniel.
Concluzia
În cele din urmă s-a dovedit a fi o excursie cu procentaj de reușită 100% , excursie pe care o recomand tututor. Do what makes your heart happy!
Daniel Moisii
